Am decis sa descriu un pic specificul oraselor din SUA, ca sa clarific unele aspecte ale urbanisticii din diferite parti ale lumii. Daca e sa ne referim la orasele din Europa, perioada lor de aparitie este diferita, pe parcursul istoriei medievale se creaza orase- targuri, in jurul unor pete centrale, care serveau drept loc pentru a se aduna toata populatia orasului. Orasele - state, se concentrau in jurul acestor piete centrale, pentru a discuta problemele cele mai importante. Istoria si-a lasat amprenta asupra amplasarii si arhitecturii acestor orase, si astazi, daca privim planul oraselor, vedem ca multe din ele sunt in forma de circumferinta. De exemplu, daca privim harta orasului Brussel, vedem ca ea este in forma de cerc.

Acelasi tablou poate fi vazut, daca examinam harta orasului Moscova, de exemplu. Strazile se situeaza in forma de raze, care au in centrul Cremlinul. Cercul este creat de "Sadovoe calito" care imprejmueste partea centrala a orasului.

Un pic altfel arata harta Chisinaului, dar, la fel, este piata centrala a orasului, care constituie centrul orasului.

Astfel, daca ne referim la orasele din SUA, ele arata diferit. Istoria constituirii acestor orase difera de cea europeana, ele fiind niste aseyari ale colonistilor din diferite tari, astfel incat si amplasarea lor este diferita. De cele mai multe ori ele i-si au inceputul lor de la caile maritime, unde la inceput debarcau colonistii. Strazile sunt drepte, amplasate paralel si perpendicular, in patrate si dreptungiuri corecte. De cele mai multe ori nu au un loc central, sau, nu este piata centrala o orasului, dupa cum este traditia europeana. Orasul New Orleans la fel este amplasat langa Lacul Pontchartrain si raul Mississippi, la o cotitura a acestuia, care i-a permis pe parcursul anilor sa serveasca si ca adapost natural in calea dusmanilor.

Vedem o amplasare radiala, dar acest specific este din cauza cotiturii raului, si nu din considerentul ca este centrul orasului.

Prima impresie de la Universitatea din New Orleans este aceiasi ca la vizitarea altor Universitati din SUA - o imensitate de spatiu, terenuri verzi, amenagate frumos si accesibile pentru studenti si profi! Cladirile sunt amplasate la o distanta respectabila una de alta, sunt spatioase si confortabile, unde fiecare profesor are biroul sau. Salile de clasa sunt spatioase si amenajate. (Sa nu amintim de locurile publice, bine amenajate si foarte curate - una din trasaturile caracteristice).

Imi vine in minte comparatia cu Universitatile din Oxford - alta traditie, alta arhitectura si structura. Ca arhitectura sunt complet diferite: cele din Oxford sunt ingradite fiecare cu un zid inalt, traditii medievale, concentrate si utilitare. Colegiul Nuffield, Universitatea Oxford, unde am fost un an in urma la o stagiere, era amplasat nu departe de centrul oraselului Universitar Oxford, in preajma statiei de autocare, si la o distanta plauzibila de celelalte Colegii. Zidul inalt, care inconjura fiecare Colegiu, inclusiv Nuffield, era in acelasi timp si functional - in peretii zidului erau amplasate camerele pentru studenti si profesori, auditoriile si ospataria. Unul din turnurile acestei "Cetati a stiintei" era destinata bibliotecii, care avea si vaste spatii subterane, unde se adaposteau o multime de documente rare si carti! Fiecare colegiul avea biblioteca sa, dar exista si Bodlein Oxford Library una din bibliotecile care contine majoritatea literaturii editate in Marea Britanie in limba engleza. Lucrul in acesta biblioteca presupune accesul la majoritatea articolelor si cartilor on-line, la o multime din care este accesul numai pentru cei din Oxford University.

Astfel Universitatea din New Orleans (University of New Orleans - UNO) are o complet alta infatisare - un teren larg, deschis, cu o multime de spatii verzi. Blocurile sunt mari, inalte, amplasate in diferite parti ale campusului universitar. In centrul este amplasata biblioteca universitara. UNO este relativ noua - creata in 1956 si este o universitate clasica. A avut de patimit dupa uraganul Catrina - lectiile in primul semestru in 2005-2006 au fost in majoritatea on-line. Acum s-a revenit la normalitate, viata in Universitate decurge in ritmul ei obisnuit.

O alta deosebire care este de remarcat este multimea de parcari la UNO - fiecare vine la Universitate cu automobilil propriu. Si aceasta este aici nu un moft, ci o necesitate, deoarece transportul public nu exista, sau exista intr-un mod absolut deplorabil - un autobus in jumatate de ora in zilele de lucru si la o ora in weekend! Din acest considerent fiecare vine la Universitate cu automobilul sau. Lucru absolut contrar la Oxford- acolo este traditia bicicletelor - este in firea lucrurilor ca studentii si profii sa se deplaseze cu bicicletele. Distantele nu sunt mari, este convenabil si din punct de vedere al economiei de finante (ori, transportul public in UK este destul de scump) si mai incurajeaza si speranta ca sportul face bine la sanatate. In SUA distantele sunt cu mult mai mari, totul este amplasat la distante considerabile de parcurs, costurile la transportul public, dar si la combustibil sunt relativ mici. Astfel, spatii considerabile la UNO sunt rezervate parcarilor.

Voi continua.

I

O calatorie in SUA intotdeauna este un eveniment, dar o stagiere intr-o universitate din Statele Unite urmeaza sa fie deosebit de interesanta. Anume din acest considerent incerc sa fac unele notite, in acest sens sa scriu un jurnal de calatorie, unde ma voi referi nu atat la aspectele stiintifice ale cercetarii mele, cat la partea sociala - campusul universitar, noul apartament, orasul, muzeele, colegii de Universitate, biblioteca, restaurantele sa cafenelele, magazinele, transportul si toata infrastructura. Acest material poate fi util si altor colegi, care vor vizita SUA, dar mai mult ma va ajuta pe mine sa-mi structurez gandurile, sa ma orientez in spatiu si in timp, si sa gasesc acel punct de verticalitate, care urmeaza sa ne mentina pe fiecare, indiferent pe ce continent suntem, in ce emisfera, in care fus orar ne aflam si in ce limba vorbim.

Sunt in SUA de catva timp, mai bine zis de la 25 august 2007. Nu am inceput sa scriu jurnalul meu de calatorie din prima zi, astfel voi face o scurta trecere in revista a celor care au avut loc pana acum, ca sa pot continua mai detaliat in continuare.

25.08.2007

Plecarea de la Chisinau a fost cu peripetii: avionul spre Frankfurt a decolat cu 5 ore mai tarziu! Ca de obicei, la inceput se anunta o ora, apoi 3, apoi 5 ore intirziere. Multa zarva in aeroport, toti sunt nelinistiti de conecsiunele urmatoare, mai ales ca aproape toti pleaca mai departe. Incerc sa-mi programez si eu zborurile urmatoare, dar e necesar sa stau in rand vre-o jumatate de ora. In sfarsit ajung la domnisoara de la giseu. Ea mi-a schimbat zborul numai spre Washigton, dar spre New Orleans nu poate sa intervina, deoarece nu are conexiune prin Internet la zborurile interne din SUA. Asta sunt realitatile. Eu sunt din Moldova, eu pot sa inteleg ca avionul ere probleme tehnice si nu poate sa-si ea zborul, si ca companiile din Moldova nu au acces la zborurile din SUA. Dar cei din strainatate, vor intelege ei oare? Si au nevoie sa intelega, say au nevoie de servicii civilizate? Poate si noi nu e cazul sa ne facem ca intelegem, poate este mai eficient sa adresam intrebari la instantele respective? Daca s-a stiut ca avionul nu va zbura, nu se putea de chemat altul din Ukraina mai devreme, de ce au facut-o numai dupa 5 ore de asteptare? Daca pasagerul cumpara bilete din Moldova, nu urmeaza sa i se asigure securitate de zbor pe intreaaga ruta? Si tot asa.

26.08.2007

Inca mai sunt in aeroportul din Washington, dar mia-m schimbat biletul pentru New Orleans si in sfarsit voi ajunge la destinatie. Aeroportul nu este prea mare, mai ales sala de asteptare, nu este un aeroport de tip tranzit (Atlanta sau Frankfurt), dar este functional si are toate serviciile. Aici imi dau seama ca in aeroportul din Chisinau pentru pasageri nu este Internet, nu sunt instalate calculatoare cu acces la Internet. A fost - mi s-a spus la Informatie, - dar nu este rentabil si l-au deconectat. Este numai prin efir. Laptopul meu nu are Wi-Fi , deci urmeaza sa ma modernizez.

Am ajuns la New Orleans. Un oras in care nu sunt pentru prima data, dar totusi este ceva timp de cand l-am vizitat. Un aeroport nu prea mare, bagajele sunt aduse foarte repede, incerc sa-mi gasesc cele doua valize enorme, care nu contin mai mult de 23 kg fiecare, conform regulamentului de zbor transatlantic. La Chisinau am reusit sa le ambalez in pelicula, (aveam timp), si acum aici sunt mai deosebite ca a celorlalti. Toata lumea este binevoitoare, careva se apropie sa comenteze - This is new stile. Colega de la Universitate, cu care ne cunoastem, Christine L.Day vine sa ma intimpine cu automobilul, ma saluta si ma duce la apartamentul , care l-a inchiriat pentru mine.

Apartamentul este vis-a-vis de Universitate, este foarte convenabil, o sa inteleg mai tarziu acest lucru, dar si asa ma bucura acest fapt. Este o casuta cu doua nivele, eu o sa stau la cel de al doilea etaj. Este un pridvor pentru cele doua usi, intram pe cea din dreapta si urcam scarile. Daca afara este foarte cald si umed, in apartament aerul conditionat indata te face sa simti diferenta. Holul cu o sofa mare si moale, un fotoliu la fel foarte mare, o masuta de reviste si o masa cu 4 scaune. Dormitorul cu un pat mare si cinfortabil, biroul cu o masa de scris si un dulap si bucataria, bine amenajata cu toate cele necesare. Simplu si utilitar. Pate chiar foarte modest, dupa standartele din Moldova, unde fiecare se straduie sa "imbrace casa" intr-un mod cat mai "bogat", cu de toate. Este o traditie, care in definitiv are si partile atractive, este cu mult mai confortabil si mai placut. Punctul slab este ca de multe ori acest efort este obsedant, deseori epuisant, si oamenii nu mai au nici forte, nici finante sa-si arangeze si acele lucruri, de care au nevoie: masina de spalat automata, aspirator ecologic, cuptor cu microunde, baie confortabila. Aceasta este diferenta: aici toate sunt ranjate, toate lucreaza foarte bine si au ca scop sa te simti bine. Nu se face de ochii lumii- ce va spune vecinul.

Voi continua.